Mă întreb de ce n-a aşteptat-o în mormântul în care a fost aşezat recent şi pe care ea îl ştia? Marcu şi Luca ne spun că în dimineaţa Învierii, ea împreună cu celelalte femei care o însoţeau în dorinţa de a înmiresma cadavrul lui Isus cu parfumurile şi mirodeniile procurate,  când au văzut mormântul gol au intrat înăuntru. Spre marea lor mirare El, iubitul inimii lor, nu era acolo! Cu siguranţă Isus ştia că ele vor intra în mormânt şi cu toate acestea a preferat să nu le aştepte acolo. De ce oare? De ce n-a vrut Isus să fie surprins de ele tocmai când Îşi împacheta ştergarul sau Işi făcea sul giulgiul? De ce a preferat grădina şi nu mormântul? Ce L-o fi determinat pe Înviatul Fiu al lui Dumnezeu să prefere acel ambient al întâlnirii Lui cu primul om după învierea Sa?

Pastor Nelu Muresan, Dej

In cautarea fericirii…

Daca ne-am opri putin din mersul nostru grabit si am sta de vorba cu cei din jurul nostru, am afla unul si acelasi lucru si anume ca fiecare om in parte isi doreste sa fie fericit.Insa de remarcat este faptul ca majoritatea oamenilor cauta fericirea in lucruri trecatoare, in bani, distracti, placeri, etc, in felul acesta oamenii fiind inselati de diavolul nu ajung sa cunoasca adevarata fericire care se afla numai “in” si “langa” Dumnezeu.In Sfanta Scriptura cartea lui Iov ne indeamna spunand: “ Imprieteneste-te dar, cu Dumnezeu si vei avea pace: te vei bucura astfel iarasi de fericire…”( Iov 22:21 ).

       Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa si l-a asezat intr-un loc fericit, insa omul din cauza neascultarii, a pacatului, a ajuns sa piarda acasta fericire, pentru ca pacatul aduce nefericire in viata omului.Marele Imparat a lui Israel David spunea in unul din psalmi: “Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit, ferice de omul caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea…” ( Ps 32:1-2 ).

Asadar fiecare pas pe care il facem impotriva lui Dumnezeu pacatuind  ne face tot mai nefriciti si neimpliniti, in scimb  fiecare pas pe care il facem spre Dumnezeu ne aduce fericire  si pace sufleteasca. ”Cat pentru mine fericirea mea este sa ma apropiu de Dumnezeu…( Ps 73:28)

       Vestea cea buna pe care noi oamenii am primit-o este ca intr-o zi Isus Fiul lui Dumnezeu a coborat din Slava Cereasca  facandu-se asemenea  noua ca noi crezand in El sa putem fii mantuiti si sa ajungem astfel din nou la fericirea pierduta altadata.

    “Si tu poti recastiga fericirea pierduta altata, crezand in Domnul Isus Hristos si in jertfa Lui ispasitoare pe care a adus-o pentru pacatul intregii omeniri”

Licentiat in teologie   Liviu Belean

]]> http://www.hristic.ro/gandul-lunii/in-cautarea-fericirii-meditatie-pentru-martie/feed 0 http://www.hristic.ro/evanghelizare/misiunea-hristic-2011 http://www.hristic.ro/evanghelizare/misiunea-hristic-2011#comments Sat, 10 Mar 2012 15:35:19 +0000 admin http://www.hristic.ro/?p=1415

Ascultând şi împlinind porunca lui Dumnezeu “Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice faptură”. La începutul acestui an am stat la dispoziţia lui Dumnezeu şi am mers acolo unde am fost chemaţi,unde El ne-a îndrumat şi ne-a călăuzit paşii…

              În 11 ianuarie 2012 am cântat spre slava Domnului în Biserica “BETANIA” din Sebiș, județul ARAD. Prin cântarea noastră am dorit ca orice ascultător să se edifice spiritual și să aducă glorie Dumnezeului Veșnic, iar cei nemântuiţi să accepte pe Isus ca Domn şi Mântuitor în vieţile lor.

În data de 22 ianuarie 2012 am luat parte la serviciile de evanghelizare alături de fraţii şi surorile noastre din Biserica “Betel” din Peciu Nou (duminică dimineaţa)  si  Biserica “FILADELFIA” din Utvin (duminică seara). Următoarea duminică, în 29 ianuarie 2012, la slujba de dimineaţă am lăudat pe Dumnezeu în  Biserica “Speranta”  din Chişoda, iar seara în Biserica Penticostală din Şag, judeţul Timiş.

                 În 9 februarie 2012 am răspuns cu drag invitaţiei Bisericii “ALFA” din Giarmata Mare, care a avut o saptamana de evanghelizare.  În 11 februarie 2012 Grupul Hristic a fost prezent cu ajutorul lui Dumnezeu în Biserica “BETEL” din Câmpia Turzii, unde Domnul a fost cu noi şi ne-a dat propăşire în lucrare.

Duminică dimineaţa, 12 februarie 2012,  am fost părtaşi la un har deosebit pe care Domnul l-a revărsat în Biserica “BETANIA” din Câmpia Turzii, unde 28 de persoane au fost botezate cu Duhul Sfânt şi mulţi alţi fraţi au fost doritori să primească botezul. Fraţii mărturiseau despre schimbarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în inimile şi vieţile lor.Domnul fie lăudat pentru aceasta! Iar duminica seara, am luat parte la seara tinerilor în Biserica “FILADELFIA “ din Turda, judeţul Cluj.

                În data de 19 februarie 2012, ne-am bucurat la programul de dimineaţă împreună cu Biserica “FILADELFIA” din Sântana, judeţul Arad. Am cântat despre preţul jertfei Domnului Isus şi iubirea Lui nemărginită faţă de toţi oamenii.  Clipe de înălţare am trăit şi în cadrul programului de evanghelizare al Bisericii Penticostale din Ususău, ascultând predica fratelui Gil Drăgan şi mărturia campionului naţional de box Adi Buş, care astăzi este un copil al lui Dumnezeu.

                Scopul acestor evanghelizări este să ajute la răspândirea Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos, iar noi suntem uneltele Lui pentru lărgirea Împărăţiei.Mulţumin lui Dumnezeu pentru rodul lucrării şi pentru că a fost,este şi va fi scutul şi paza noastră.AMIN

Cristina Culda

Bătălia pentru sfinţenie

Emblema bisericii lui Hristos este sfinţenia. Calitatea esenţială a bisericii este sfinţenia. Cartea de vizită a bisericii este sfinţenia. Psalmi 93:5 Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.

Unii spun că adevărata biserica este acolo unde sunt semne şi minuni spectaculoase, sau unde se manifestă vorbirea în limbi şi prorocia, sau unde se găsesc cei prigoniţi pentru credinţă, sau unde sunt păstrate şi afirmate tradiţiile străbune. Cu siguranţă că în biserica lui Dumnezeu vor opera darurile Duhului Sfânt şi vor avea loc miracole spectaculoase, dar ceea ce recomandă biserica nu este miracolul ci sfinţirea. În comunitatea antihristică şi în lucrarea duhului de rătăcire, potrivit Scripturii, vor fi făcute semne şi minuni uluitoare (până şi coborârea focului din cer). Oamenii care ignoră mesajul lui Isus despre sfinţire şi se lasă impresionaţi de „făcătorii de minuni” sunt în mare primejdie. Trebuie să spunem apăsat că ceea ce recomandă biserica este sfinţirea, nu miracolul. Diavolul poate face minuni, dar nu poate fi sfânt.

Trăsătura fundamentală a Bisericii este trăirea în sfinţenie. Fără sfinţenie biserica nu mai este biserică. Trăim vremuri în care păcatul este la culme, lumea se strică tot mai mult. Cu toate acestea, standardele lui Dumnezeu rămân aceleaşi. Poporul lui Dumnezeu este chemat să se păzească de păcat şi să se dedice necondiţionat lui Dumnezeu. Domnul doreşte nu numai să ne întâlnim cu harul mântuirii şi să primim iertarea păcatelor, ci şi să fim transformaţi în chipul lui Hristos. Transformarea noastră depinde foarte mult de felul în care reuşim să veghem asupra căilor noastre. Isus a spus discipolilor săi şi lui Petru că trebuie să vegheze ca să nu cadă în ispită.

În acest articol vom observa cinci adevăruri biblice, care ne vor ajuta să veghem şi să câştigăm în bătălia pentru sfinţire. Ori  de câte ori suntem puşi în faţa unei alegeri, a unei decizii morale, sau a unei ispitiri, este necesar să acţionăm în lumina acestor cinci adevăruri.

      1.      Domnul mă vede

 Unul dintre atributele esenţiale ale lui Dumnezeu este omniscienţa. Dumnezeu cunoaște totul fără a avea nevoie să fie informat de cineva. Scriptura descrie omniscienţa divină şi prin imaginea văzului. Dumnezeu vede tot ceea ce se întâmplă. Agar a spus: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” (Geneza 16:13) Viaţa noastră se petrece sub privirile sale atente. Dumnezeu vede purtarea noastră zilnică şi ne priveşte paşii (Iov 34:21), Domnul vede faptele noastre şi le evaluează în profunzime, El ne vede păcatele ascunse (Ieremia 16:17), ne vede în încercările şi căderile noastre (Luca 22:61), Dumnezeu vede gândurile noastre ascunse, motivaţiile inimii, detaliile vieţii noastre (Ioan 1:48). Dumnezeu vede tot ce se petrece în ascuns (Matei 6:3-6; 6:17). Profetul Ieremia a avut revelaţia privirii adânci şi profunde a lui Dumnezeu când a scris: „Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? – zice Domnul.” (Ieremia 23:24).

            Care este legătura dintre adevărul „Domnul mă vede” şi sfinţirea noastră? Fiecare dintre noi este mult mai atent cu privire la faptele sale atunci când ştie că este văzut de cineva. Dacă suntem văzuţi de cei care au autoritate peste noi, atenţia asupra purtării noastre este cu mult mai mare. Respectăm regulile de circulaţie în prezenţa echipajului de poliţie, muncim cu hărnicie în prezenţa şefului sau a patronului, ne comportam decent în prezenţa pastorului bisericii. Niciun adolescent nu ar îndrăzni să viziteze site-uri pornografice în prezenţa tatălui credincios. Ceea ce nu trebuie să uităm este că Domnul Isus este mai mare decât toţi şi că el ne vede necontenit, zi şi noapte, acasă şi pe stradă, la şcoală şi în grupul de prieteni, în timpul liber şi la muncă, în public şi în ascuns. În Biblie este scris: „Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului. El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.” (Psalmi 33:13-15).

Aşadar, de fiecare dată când trebuie să luăm o decizie şi apoi să înfăptuim ceva anume să nu uităm că Dumnezeu ne vede. Domnul să fie păzitorul tuturor faptelor noastre!

       2.      Îngerii mă văd

Biblia vorbeşte despre îngerii lui Dumnezeu ca fiind fiinţe spirituale, trimise de Domnul în ajutorul celor credincioşi. În Psalmi 34:7 este scris: „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”, iar Psalmi 91:11-12: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.”. Epistola către Evrei subliniază că toţi îngerii lui Dumnezeu sunt trimişi de Dumnezeu pentru a sluji celor care vor moşteni mântuirea (Evrei1:14). Activitatea îngerilor are strânse legături cu viaţa bisericii (1 Corinteni 4:9,1 Petru 1:12, 1Corinteni 11,10). Mai mult, Biblia ne arată că îngerii lui Dumnezeu sunt trimişi pe pământ pentru a executa hotărâri şi judecăţi divine (Genesa 19:1-29; 2Cronici 32:21; Fapte 12:23). De cele mai multe ori prezenţa îngerilor nu poate fi văzută de ochiul omului, îngerii manifestându-se ca fiinţe spirituale nevăzute. Câteodată îngerii se arată în chip de slavă, arătarea lor înfricoşând pe cei care i-au văzut (Daniel 8:15-18; Apocalipsa 22:6-9).  Uneori, însă, îngerii se arată în formă trupească vizibilă pentru ochiul de carne. Biblia ne arată că îngerii s-au arătat în formă omenească. În chipul unor bărbaţi aflaţi în călătorie s-au arătat lui Avraam (Genesa 18:2) şi lui Lot (Genesa 19:1-3). Acei îngeri au fost oaspeţii lui Lot, au mâncat cu Lot la masă şi au vorbit cu el cum vorbesc doi oameni între ei. Îngerii s-au arătat în formă trupească femeilor care au mers la mormântul lui Isus (Ioan 20:22) şi apostolilor care erau martori la înălţarea lui Isus la cer (Fapte 1:9-11).

Potrivit acestor texte, căile îngerilor se intersectează cu drumurile oamenilor. Sunt situaţii în care îngerii lui Dumnezeu se arată în formă omenească şi sunt confundaţi de noi cu semenii noştri. Din acest motiv, autorul Epistolei către Evrei scrie: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.”(Evrei 13:2). Este foarte posibil ca în experienţa noastră de viaţă să ni se fi arătat îngeri, iar noi să nu îi fi fost recunoscut, pentru că, arătându-se în formă umană, noi i-am confundat cu oameni străini.

            Ce legătură este între adevărul „Îngerii mă văd” şi sfinţirea noastră? Există două legături strânse între sfinţire şi prezenţa îngerilor. În primul rând, există un război spiritual în care alături de noi sunt angajate forţe demonice şi îngeri. Demonii conspiră împotriva noastră, iar îngerii lui Dumnezeu ne protejează. În economia acestui război atitudinea noastră de credinţă, împotrivirea faţă de păcate,  umblarea în sfinţenie şi folosirea armelor spirituale lăsate de Domnul sunt definitorii. Îngerii lui Dumnezeu ne văd purtarea, eficienţa lor în lupta pentru protecţia noastră depinzând de felul în care umblăm în sfinţire. Prin faptele noastre înclinăm balanţa în favoarea sau în defavoarea noastră, legând sau dezlegând intervenţia îngerilor pentru noi. Aceasta se pare că este concluzia care se desprinde din studiul angelologiei vechi-testamentare şi nou-testamentare (Daniel 10:1-21; Fapte 12:1-19). În al doilea rând, trebuie să fim conștienți că în spatele prezenţei unui străin cu care ne întâlnim; care ne cere ajutorul, pune o întrebare, are nevoie de un serviciu din partea noastră sau călătoreşte împreună cu noi se poate găsi un înger al Domnului. Aşadar, învăţătura practică care se desprinde din această observaţie este că întotdeauna trebuie să ne purtăm foarte bine, serviabil şi politicos cu cel străin, la gândul că în spatele prezenţei sale poate să stea un înger al Domnului. Îngerul Domnului să fie ocrotitorul tău!

      3.      Satana mă ispiteşte la păcat

În bătălia pentru sfinţire nu trebuie să uităm că Diavolul caută să ne atragă în păcat. El este duşmanul sufletului nostru şi caută să ne înşele prin tot felul de ispite. Ori de câte ori suntem ispitiţi să facem un rău, să fim conştienţi că Diavolul se găseşte în spatele perdelei „ideilor plăcute” şi caută să ne amăgească prin ademenirea la păcat. Să fim conştienţi că în spatele perdelei se găseşte ispititorul. El ne va stârni poftele firii pământeşti şi prin plăcerea păcatului va căuta să ne înşele. Diavolul va căuta să ne aducă în situaţia de confuzie în care să nu avem discernământ cu privire la sursa ideilor noastre. Obiectivul său este acela de a ne face să credem că sugestiile sale sunt cele mai bune idei ale noastre, dacă nu chiar ale Domnului. Împăratul David a căzut în această capcană. El a avut ideea de a face recensământul Israelului şi nici nu a bănuit că respectiva „idee bună” venea de la Diavolul (1 Cronici 21:1-2). A fost atât de entuziasmat de viziunea primită încât nimeni nu a putut să îl oprească din drum. În final a descoperit amărăciunea înşelării şi a consecinţelor deciziilor luate în neascultarea de Dumnezeu. Domnul Isus a fost ispitit de în toate felurile de Diavolul, dar Mântuitorul a avut discernământ cu privire la originea „sugestiilor salvatoare” venite de după perdea.

Care este legătura dintre adevărul „Satana mă ispiteşte la păcat” şi sfinţirea noastră? Legătura constă în conştientizarea noastră cu privire la sursa ispitirilor cu care ne confruntăm. În spatele sugestiilor cu privire la păcat stă Diavolul. Orice creştin trebuie să cunoască acest adevăr. Când eşti ispitit să comiţi ceva în dezacord cu principiile Scripturii aminteşte-ţi că în spatele argumentului ispitirii se găseşte Cel Rău şi împotriveşte-te hotărât ispitirilor sale. „Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11).

      4.      Faptele mele se scriu în cartea faptelor

Faptele pe care le săvârşim nu trebuie să le înţelegem ca pe ceva ce odată fiind înfăptuit a fost şi consumat. Faptele noastre continuă să existe şi după ce noi le înfăptuim. Faptele noastre există în mod obiectiv, ele există dincolo de memoria noastră personală sau colectivă. Biblia ne învaţă că la Domnul există „nişte cărţi” (Apocalipsa 20,12) în care sunt consemnate toate faptele pe care le facem pe parcursul vieţii. La judecata de apoi acele cărţi vor fi deschise şi oamenii vor fi judecaţi după cele găsite consemnate în cărţile acelea (Eclesiastul 12:14; 2Corinteni 5:10). Faptele săvârşite de noi în fiecare zi nu se uită pur şi simplu. Ele sunt consemnate şi bine arhivate. Indiferent de natura lor, păcate sau fapte de neprihănire, toate acţiunile noastre sunt înregistrate în cartea faptelor. Potrivit Scripturii, în ziua judecăţii cărţile faptelor vor fi deschise şi oamenii vor fi judecaţi după cele găsite scrise în acele cărţi.

Care e legătura dintre adevărul „Faptele mele se scriu în cartea faptelor” şi bătălia pentru sfinţire? Legătura constă în faptul că zilnic sunt făcute consemnări în cartea faptelor, care, bine păstrate fiind, vor reprezenta obiectul judecăţii divine din ziua de apoi. Ca unii care ştim că vom da socoteală de fiecare faptă în faţa Dreptului Judecător, vom fi foarte atenţi cu privire modul în care gândim, cu privire la motivaţiile noastre interne, cu privire la faptele, atitudinile, intenţiile şi cuvintele noastre.

Mai trebuie să observăm aici că pentru toţi aceia care se pocăiesc de păcatele lor şi se întorc la Domnul Isus, cartea faptelor se deschide înaintea zilei judecăţii de apoi. Deschiderea anticipată a cărţii faptelor reprezintă o judecată care are loc în Hristos, judecată în baza căreia vina noastră este transferată asupra lui Isus, iar dreptatea lui este transferată asupra noastră. Rezultatul acestei judecăţi anticipate constă în aplicarea lucrării mântuitoare al lui Isus în dreptul nostru: ispăşirea păcatului nostru prin jertfa lui Isus, răscumpărarea noastră, justificarea noastră înaintea lui Dumnezeu, împăcarea cu Dumnezeu, înfierea şi sfinţirea noastră. Ferice de acela ale cărui fapte sunt judecate înaintea zilei de apoi, şi în a cărui carte a faptelor este operată acoperirea păcatelor cu sângele lui Isus Hristos. Aşadar, ştiind că faptele noastre rămân şi că vom da socoteală de ele înaintea lui Dumnezeu, să fim foarte atenţi la tot ceea ce înfăptuim în aşa fel încât să nu fim daţi de ruşine în ziua de apoi.

      5.      Mă împotrivesc păcatului prin legământ

Bătălia pentru sfinţire este o luptă care angajează întreaga noastră fiinţă. Elementul împotrivirii prin legământ este definitoriu pentru biruinţa împotriva păcatului. În Romani 6:13,19 apostolul Pavel subliniază principiul împotrivirii faţă de păcat prin legământ. El scrie: „Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii […] Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”. Iov a înţeles foarte bine principiul luptei cu păcatul prin legământ. Confruntându-se cu ispita legată de pofta ochilor, Iov s-a opus păcatului prin legământ. Iov scrie: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare” (Iov 31:1). Ca să putem fi sfinţi trebuie să facem legământ cu fiecare mădular al fiinţei noastre. Va trebui să identificăm bine domeniul în care avem probleme şi în respectivele domenii să facem legământul împotrivirii faţă de păcat prin aducerea mădularelor noastre sub sclavia ascultării de Hristos.

Care este legătura dintre adevărul „Mă împotrivesc păcatului prin legământ” şi bătălia pentru sfinţire? Legătura constă în conştientizarea clară a domeniilor în care suntem ispitiţi şi disciplinarea noastră prin supunerea voluntară a mădularelor noastre faţă de Domnul. Vom face legământ cu ochii, mâinile, picioarele, limba, urechea în scopul sfinţirii noastre. Fă legământ cu Domnul, legământul ascultării. Proclamă Duhul peste fiinţa ta, el te va ajuta să birui orice păcat.

Concluzie: Bătălia pentru sfinţire este esenţială pentru mântuirea noastră (Evrei 12:14). Noi am fost sfinţiţi prin harul lui Dumnezeu, dar suntem chemaţi să urmărim sfinţirea şi să ducem sfinţirea până la capăt (2Corinteni 7:1). Harul lui Dumnezeu cu care ne-am întâlnit la convertire reclamă trăirea unei vieţi schimbate. Harul cere transformarea. Cel care încetează să se sfinţească poate pierde harul. În bătălia noastră pentru sfinţire vom reuşi să ne păstrăm trează conştiinţa, întărită prin Duhul voinţa şi bucuria înfăptuirii ţinând în atenţia noastră cele cinci adevăruri: (1) Domnul mă vede; (2) Îngerii mă văd; (3) Satan mă ispiteşte; (4) Faptele mele rămân şi (5) mă împotrivesc păcatului prin legământ. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră.

Pastor:   NELU BRIE

 Invata-ne Doamne

Ianuarie o noua luna ,un nou an, un nou inceput  ?!! Cate luni de acest fel au mai trecut din viata noastra, si cati ani si parca totul este neschimbat. De ce ?

Acestea au fost frazele cu care am inceput scrierea in 2011  ,iata-ne in 2012 un alt inceput…. o alta numaratoare….

  “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta !  Ps.90:12”

   Putem spune

    Invata-ne Doamne sa numaram bine ce am realizat in decursul anului 2011 din

    toate angajamentele pe care ni le-am asumat la inceputul anului.    

    Invata-ne Doamne sa numaram bine cate realizari si cate esecuri am avut in 2011.  

    Invata-ne Doamne sa numaram bine cata dragoste am oferit in 2011.

    Invata-ne Doamne sa numaram bine cata iertare am oferit in 2011

    Invata-ne Doamne sa numaram bine cat de mult ne-am implicat pentru a fi  

    purtatori de vesti bune in anul 2011.

Fiind in asentimentul psalmistului ar trebui sa fim foarte atenti cu promisiunile care de multe ori le facem fara a ne gandi bine. Invata-ne Doamne cum sa procedam vrea sa spuna psalmistul. Invatand de la Dumnezeu rezultatul va fi o inima inteleapta.

    Biblia spune  “Cine are o inima intelapta  primeste invataturile” Prov.10:8

Scopul inimii intelepte este pentru a cunoaste tainele ascunse ale intelepciunii Lui Dumnezeu. De aceea este necesar sa spunem la acest inceput de an 2012

   “Invata-ne Doamne cum sa fim oameni cu o inima inteleapta, oameni ascultatori si rabdatori cu cei din jur, oameni care sa stim sa oferim , oameni care sa avem ce oferii, oameni curajosi, oameni drepti.

                     Ajuta-ne Doamne sa ne numaram bine zilele si in 2012.

                                                                                            Cornel Gheres Pipera